Dacă săptămâna dinaintea Paştelui este cea a Patimilor sau Săptămâna Mare, săptămâna care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos este cunoscută în popor ca Săptămâna Luminată, începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu „harți”. De asemenea, de la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.
Marțea poarta numele de Marțea Albă și este zi nelucratoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană pasca rămasă de la Paște și vinul roșu.
Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfântă Mercurie. Bărbații se duc să muncească la câmp, însă femeile nu au voie să muncească, deoarece, potrivit tradiției, a munci de „nunta șoarecilor” echivalează cu a aduce rozătoarele în casă și a te lipsi restul anului de bucate pe masă.
Joia din Săptămâna Luminată poartă numele de Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile și grânele. Cine muncește în această zi aduce asupra casei nenorocul, secetă și dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morților. 44 de găleți cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete iar apa astfel „sfințită” se vărsa apoi în fântână din curte.
Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântânița. Biserică sfințește din nou fântânile, după slujba de seară. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră, sau Vinerea Mare, de dinaintea Paștelui. Legendele spun că Maica Domnului a construit o fântână care avea apa doar în Vinerea Scumpă, căci acea apa era dătătoare de viață.
