Cel mai bun lucru pe care îl poţi face într-un week-end, care initial se anuntase destul de plictisitor este să stai şi să citeşti. Și de ce nu ai profita de acest prilej pentru a lectura acele opere monumentale ale literaturii universale, pe care le-ai abandonat din lipsă de timp?
Iată o carte de capatai a literaturii universale. Nu ușor de digerat, însă o piatra de hotar a literaturii. Vorbim despre „Un veac de singuratate”, volum semnat de Gabriel Garcia Marquez.
Romanul, publicat în 1967, i-a adus columbianului Premiul Nobel din 1982 şi este considerat şi acum capodopera sa, deşi în ultimii ani „Despre dragoste şi alţi demoni” şi „Dragostea în vremea holerei” au devenit poate mai populare. Marquez face ce ştie mai bine: ne tulbură, ne încântă cu stilul său superb, cursiv, ne farmecă cu personaje memorabile. Romanul este cronica a şapte generaţii ale familiei Buendia, şi se desfăşoară în oraşul fictiv Macondo, al cărui întemeietor a fost patriarhul Jose Arcadio.
„Un veac de singurătate” e o frântură din istoria umanităţii, un roman în care evenimente reale se împletesc cu revoluţii sociale precum apariţia automobilului sau a cinemaului şi cu firul magic nelipsit. Mai presus de toate, romanul face parte din moştenirea de aur a literaturii şi, dacă nu te-ai bucurat încă de el, este cazul să o faci acum, incluzându-l printre cărţile pe care să le citeşti într-un week-end.
