Compoziția leurdei o recomandă într-o gamă largă de afecțiuni, de la hipertensiunea arterială, ateroscleroză, diaree și constipație, până la utilizări externe, în reumatism, pentru răni sau eczeme.
În afară de miros și gust, leurda a preluat de la usturoi și proprietățile terapeutice, asigurate de bogăția de nutrienți, atât de utili organismului, la ieşirea din iarnă: vitaminele A și C, sulfură de alil (substanța care-i imprimă gustul și mirosul specific usturoiului), ulei eteric, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru și adenozina (compus care reduce colesterolul și împiedică formarea cheagurilor).
În gută și artrită, se pun cataplasme din frunzele tocate într-un mojar de porțelan și învelite, apoi în tifon. În afecțiunile cardiovasculare cu colesterol mărit, se fac cure de trei săptămâni, primăvara, cu două porții zilnice de salată din frunze cât mai proaspete.
În restul anului se pot face cure, de câte o lună, cu ulei de leurdă, două lingurițe, de trei ori pe zi, înainte de masă.
