Muzeul Județean Satu Mare se alătură altor instituții de cultură din țară și vine în întâmpinarea iubitorilor de cultură, artă și tradiții invitându-vă să explorați o nouă expoziție, a cărui vernisaj trebuia să se desfășoare în Mátészalka, Ungaria. Expoziția „Povești din Țara Oașului” este una realizată cu fotografii din colecția Ioniță G. Andron, colecție aflată în patrimoniul muzeului.
Ioniță George Andron este, indiscutabil, cel mai mare artist fotograf pe care Sătmarul l-a dat României. Născut la 20 aprilie 1917 în satul Racșa (județul Satu Mare), este fiul preotului greco-catolic Ioan Andron, originar din satul Pribileşti (Ţara Chioarului), și al învățătoarei Ghizela Andron, care a creat prima colecție de artă populară oșenească și i-a transmis fiului său această mare pasiune.
În perioada 1923-1927 a urmat cursurile Şcolii elementare din Racşa, iar apoi Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1927-1934). Este licențiat în Drept la Cernăuți şi Cluj (1935-1940) și Teologie greco-catolică la Cluj (1941-1944).
A început să facă fotografii începând din anul 1934 cu aparatul de fotografiat Voigtländer Bessa, pe film lat, primit de la tatăl său. La început și-a fotografiat colegii de liceu, familia dar mai ales ţăranii din Racşa şi alte sate oşeneşti.
Profundul ataşament pentru satul natal şi Ţara Oaşului şi conştientizarea faptului că aceşti ţărani perpetuează un mod de viaţă cu rădăcini multiseculare l-au făcut pe Ioniţă G. Andron să documenteze pe pelicula fotografică realităţile vieţii oşenilor. Din perioada 1934–1944 datează circa 5.000 de clişee, iar până la sfârşitul vieţii sale, în 1989, a făcut în jur de 100.000 de negative alb-negru, negative color şi diapozitive. Fotografiile lui reprezintă imagini cu satul Racşa, peisaje, arhitectură, lucrul pământului, creşterea oilor, obiceiuri din ciclul vieţii (nunta, înmormântarea), obiceiuri la sărbători religioase (Paştele, Crăciunul, Boboteaza), persoane de diferite vârste (mai ales bătrâni) în diverse ipostaze.
Ioniţă G. Andron a fost nu numai un fotograf ci şi un colecţionar pasionat, casa sa din Negreşti-Oaş adăpostind o colecţie etnografică şi de artă populară, un mic muzeu care a fost vizitat de mulţi călători prin Ţara Oaşului, printre care s-au numărat oameni de cultură şi ştiinţă din ţară şi străinătate.
A încetat din viață la 23 aprilie 1989 și este înmormântat alături de tatăl său în fața bisericii din Racșa.
