„Vaporul este o corabie, care merge pe mare, cu un meșteșug de foc, ce este în cămara corabiei, în afară se vede numai un coș de fier, lung de 4 stânjeni, prin care iese fumul și două roate mari de fer, întocmai ca roatele dela mori, ce umblă pe apă, una de o parte, afară din corabie și alta de cealaltă parte, într-o osie de fier, care este mult mai înalta decât fața apii de șase palme. Roatele intră în apă o parte și trei părți rămân afară”, este definiția data vaporului, la 1825, de primul român care a călătorit pe un vas cu aburi,
Este vorba despre boierul Constantin (Dinicu) Golescu (7 februarie 1777-5 octombrie 1830).
Din memoriile sale, publicate sub titlul „Însemnare a călătoriei mele făcută în anul 1824, 1825, 1826”, mai aflăm că de la Trieste la Veneția și retur, Dinicu Golescu călătorește pe un vapor, respectiv o corabie, iar reacția sa este una memorabilă:
„Când am mers de la Triești la Veneția, călătorind cu vaporul, am mers în 20 de ore, iar când m-am întors, vrând să aflu și drumul ce fac celelalte corăbii, am intrat în corabie, dar mi-am blestemat ceasul, întru care am hotărât să am acea băgare de seamă, căci am călătorit până la Triești 40 de ceasuri și într-această vreme, nici am mâncat, nici am dormit, ci numai am vărsat și am plâns ca un copil mic”.
