O studenta exmatriculata de la o universitate din Timisoara, specializare de profil vocational, a castigat in instanta dreptul de a fi reinmatriculata, decizia instantei fiind definitiva.
Studenta, originara din provincie, dintr-o localitate de langa Oradea, ar fi fost acuzata de „savarsirea unor abateri grave”, fapte care intr-un final nu au putut fi intocmai sustinute, astfel ca aceasta ar fi fost exmatriculata in Postul Pastelui.
Aceasta, potrivit sentintei, a facut o contestatie prealabila la sediul facultatii, apoi a contestat decizia la Tribunalul competent de la domiciliu, motivand ca: „…prin Decizia nr. (…) /04.2019, emisa de Rectorul Universitatii de (…)” a fost exmatriculata fara (…), iar decizia ii vatama participarea la cursurile facultatii pentru care a fost admisa in mod legal (…) potrivit normelor si regulilor stabilite pentru aceasta forma de invatamant”.
A aratat ca actul administrativ „e lovit de nulitate”, deoarece a fost emis cu incalcarea flagranta a dreptului la aparare al studentei, prevazut in Regulamentele Facultatii si legile noastre, iar pe de alta parte, fara a se „face descrierea faptelor calificate” de institutie ca fiind o „(…) abatere grava”.
In acord cu dispozitiile art 62, din Regulamentul (….), se mentioneaza expres ca „procesul verbal trebuie sa contina obligatoriu declaratia studentului, iar in caz de refuz de a face orice declarative procesul verbal va fi contrasemnat de cel putin inca un martor”, astfel ca potrivit acestor intamplari, studentei nu i s-a luat o declaratie, nici nu ar fi loc alte demersuri cunoscute.
Potrivit Sentintei Tribunalului, toata situatia nefericita, s-ar fi declansat de la o sesizare scrisa, aparent verbala si indicata de o persoana, solicitare care a nelinistit-o si mai mult pe studenta, ulterior fiind retrasa, „convinsa ca aceasta ar fi fost o capcana in care ar fi fost atrasa”, dupa depunerea solicitarii declansandu-se represiuni la cursuri. Sesizarea scrisa ar fi avut ca obiect amenintarea injusta, facuta fata de studenta de catre indrumatorul de an, si intimidare din partea altor doua persoane.
Astfel, aceasta a realizat ca „nu poate fi decat efectul sesizarii” solicitate de catre domnul (…).
Cu toate acestea, impotriva celor vinovati nu s-ar fi luat nicio masura, si potrivit hotararii Tribunalului, nu s-ar fi incercat nici macar o solutionare cat mai amiabila.
Pe fondul represiunilor, „abuzuri la care studenta nu ar fi gasit solutii, persoana avizata, nu numai ca nu i-ar fi dat un raspuns cu privire la situatia sesizata ci, „fara sa o instiinteze, a intocmit un proces verbal, acuzand-o de abateri grave”, propunerea fiind transmisa Decanului, astfel ca studenta ar fi fost sanctionata cu cea mai drastica pedeapsa prevazuta in „Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor (…)”.
Partea adversa ar fi anexat o serie de inscrisuri, „parte din acestea nefiind aduse la cunostinta studentei”, si ca actiunea judiciara ar fi prematura.
In decizia instantei de fond, se mai retine ca „nici cu ocazia cercetarilor judecatoresti nu s-au identificat imprejurari concrete care sa poata fi verificate pe fondul acestora ca intrunind elementele unei abateri grave (…) prevazute de art. 62 (…), aprobat prin Hotararea Senatului nr. 65/27.09 (…), nu i s-au facut recomandari de catre Comisia de Etica si Deontologie (…)“ in conditiile art. 7 din Contractul de studii.
A mai facut referire la imprejurarea ca „modalitatea in care a fost – solutionata – situatia careia i-ar fi cazut victima reclamanta, a avut repercusiuni grave asupra situatiei sale sociale (…) refuzand sa paraseasca domiciliul si sa intre in contact cu persoane din anturajul sau”, practic studenta a angrenat cheltuieli mari cu privire la pregatirea sa.
S-a precizat faptul ca „In continutul dreptului fundamental la aparare, art. 6 din -Conventia Europeana a Drepturilor Omului –intra : dreptul persoanei de a i se aduce la cunostinta in mod transparent acuzatia concreta,drptul de a fi ascultata in legatura cu aceasta acuzatie, de a fi dovedita, de a propune probe in combaterea acesteia (…)“. Decizia a devenit definitiva si in faza recursului.
Modul in care a fost tratata studenta, printr-o „procedura” ad-hoc duce la concluzia ca unei situatii putem spune socante, astfel ca s-ar putea crea un precedent periculos; situatie dublata , pe langa nedreptatea, frustarile si discriminarea create, de faptul ca studenta a trebuit sa reia din nou acelasi an de studii, cu aceleasi contributii financiare, insa, in final, se pare ca hotararea instantei nu a fost suficienta, iar situatia s-a terminat in final la 25 septembrie anul trecut.
Precizam ca, prin acest articol nu ar trebui afectata sub nicio forma onoarea persoanei care a initiat litigiul in calitate de reclamanta, faptele fiind prezentate in mod obiectiv, nefiind solicitat de catre aceeasi persoana in cauza.
