Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor. De obicei, în Sâmbăta mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.
Se spune că este bine să încerci să fii treaz toată ziua dacă vrei să ai noroc și belșug în toate pe tot parcursul anului. Așadar, nu e bine să dormi, să trândăvești, ba chiar se pot face anumite treburi pe care le-ai lăsat baltă în Joia Mare, căci în Vinerea Patimilor nu se muncea deloc.
În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”.
În trecut se obişnuia ca mielul pascal să fie sacrificat în Sâmbăta Mare, iar mâncărurile tradiţionale erau preparate tot în această zi: drobul („guşiţa”), ciorba şi friptura de miel.
Tot Sâmbăta se prepară şi pasca, pâinea care intră în compoziţia „paştilor” primite la biserică după slujba de Înviere. Momentul frământării rituale a pascăi primeşte de multe ori valenţe mistice, prin forma care se dă aluatului (acesta poate trimite la naşterea sau la moartea lui Iisus).
Despre acest aluat se crede că are puteri magice, iar din această cauză, gospodinele obişnuiau să „dea” din puterile lui şi gospodăriei: se ungeau pomii cu aluat din acesta, de pe mâinile gospodinelor, pentru a le asigura rodirea, se semăna vegetaţia din grădină în această zi sau se chiar făcea o pască specială pentru animalele din jurul casei (vite etc) pentru un trai sănătos şi prolific.
O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători.
Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.
