Cu siguranță ai văzut nenumărate fotografii cu castelele din Valea Loarei, Franța sau cu cele din Bavaria, Germania. Dar știai că avem și noi cu ce ne mândri și că unul dintre cele mai frumoase castele pe care noi am avut ocazia să le vedem până acum se află în Hunedoara?
Castelul Corvinilor arată exact ca în poveștile cu prințese: este impunător nevoie-mare, are o mulțime de turnuri, chiar și un râu de jur-împrejur peste care a fost amenajat un pod imens ce duce spre poarta castelului. Taxa de vizitare este, într-adevăr, destul de mare, de 45 lei/persoană, dar și castelul este cu adevărat spectaculos!
Desigur, exista și legende despre castel. Se povesteste despre o fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.
Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvantul dat de sotul sãu si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: „Apa ai, inima nu”, ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.
De fapt, inscriptia descifrata de Mihail Guboglu glãsuieste astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica”. Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contrafortii capelei.
Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau al Hunedoarei, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectura gotica din Romania.
Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”. Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”.
