Unul dintre simbolurile primare asociate cu acest sezon de reînnoire a fost oul din care rezultă viaţa. Nu a fost o invenţie creştină, întrucât simbolul era folosit de păgânii anglo-saxoni pentru a sărbători primăvara probabil cu mult timp înainte.
Identificarea exactă a momentului în care s-a creat legătura dintre Paşte şi coaja goală a oului ca metaforă pentru mormântul lui Hristos este dificilă. Ouăle erau unul dintre alimentele interzise în timpul postului, perioada de reflecţie de 40 de zile de dinaintea acestei sărbători. În perioada medievală, toate ouăle strânse în timpul postului erau fierte pentru conservare, căci odată cu venirea duminicii Paştilor, ouălor li se făcea din nou loc în meniu.
Multe dintre aceste ouă erau pictate în culori vii. Roşul a fost folosit pentru a simboliza sângele lui Hristos, mai întâi de creştinii timpurii, apoi de Biserica Ortodoxă. În timp ce în regiunile germanice, acestea erau colorate în verde şi atârnate de copaci în ziua de Maundy (joia de dinaintea Învierii), în Anglia, acestea erau adesea fierte cu ceapă pentru o a căpăta o nuanţă aurie.
Apoi, ouăle şi-au găsit locul în jocurile organizate la diverse petreceri. Există poveşti conform cărora reformatorul german protestant din secolul al XVI-lea, Martin Luther organiza vânători de ouă pentru congregaţia sa, în primul rând pentru a-i învăţa pe oameni lecţia despre învierea lui Hristos. Cumva, s-a creat o legătură între iepuraşi şi depunerea ouălor respective; amândoi reprezentau simboluri antice ale renaşterii, iepurii fiind asociaţi în special cu ritualurile sezoniere datorită puterilor lor uimitoare de fertilitate ( de unde şi sintagma „la fel ca iepurii”).
