Cel mai bun loc din care să pornești în explorarea României este zona rurală, departe de civilizaţie și aproape de natura neatinsă. În preumblările tale prin ţinuturile României, vei descoperi felul cald și apropiat al oamenilor de la sat, deschiderea naturală faţă de vizitator. Timpul pare că nu a afectat stilul de viaţă al ţăranului român.
De la hrana proaspătă, sănătoasă, și vinurile naturale, de la originalele festivaluri locale, până la experiența cazării în gospodăriile sătenilor sau în pensiuni modeste dar calde și primitoare, toate reprezintă detalii autentice, oferite din inimă şi pe deplin româneşti. Îndeosebi tradițiile din zona rurală sunt vizibile pentru vizitator, iar valorile lor sunt moştenite din generație în generație. Oamenii noştri se deosebesc prin căldura deosebită şi simțul nativ al umorului pe care vizitatorii le vor descoperi asemenea unei comori.
În ţinutul istoric al Maramureşului, lumea satului pare încremenită în timp. Oamenii încă se îmbracă la fel ca strămoşii lor de acum aproape două mii de ani. În satele din văile Izei, Marei sau Tisei, bărbaţii poartă cioareci, suman şi opinci, iar femeile, catrinţă.
Centrul acestui univers este extraordinara civilizaţie a lemnului, dezvoltată dintr-o oprelişte: nobilii catolici unguri le-au interzis românilor ortodocşi, în secolul al XIII-lea, să mai ridice biserici din piatră. Aşa s-a născut, din mâinile meşterilor locali, stilul gotic maramureşean, oglindit în bisericile pictate şi în porţile monumentale, migălos sculptate cu motive specifice – soarele, pomul vieţii, brâul.
Satele moldovenești din Bucovina și Neamț sunt adevărate muzee etnografice în aer liber unde mai poți vedea căsuțe tradiționale cu prispă, șindrilă, ornamente în lemn sculptat sau traforat, motive florale sau solare (cercul, razele, rombul).
Satele săsești din Transilvania de sud și din Banat au fost ridicate de agricultori, meșteșugari sau comercianți din zona văii Rinului, cu biserici impunătoare amplasate în zona centrală, cu fortificații pentru animale și depozitarea proviziilor, care le permiteau localnicilor să facă față invaziilor.
Satele oltenești de sub munte impresionează prin casele din lemn țărănești sau culele boierești, adevărate fortărețe.
