Expoziția de față este una fotografică. În ea, se surpinde fenomenul nunții din Țara Oașului, prin obiectivul a doi artiști-fotografi consacrați: Ioniță G. Andron și Remus Țiplea.
Ceea ce oferă evenimentului o caracteristică aparte, este contrastul dintre cele două „nunți”. Dacă în 1960 (anul din care datează fotografiile lui Ioniță Andron), întreg universul oșenesc se poate caracteriza prin ceea ce se numește nostalgic „tradițional” și „autentic”. Totuși fotografiile expuse de noi, sunt rodul unei nunți regizate, făcute cu ocazia realizării unui film documentar, legat de nunta în Țara Oașului. De altfel, „Nunta în Țara Oașului”, cum este și numit documentarul Elisabetei Bostan, s-a bucurat de un succes imens, având ecouri chiar și în ziua de azi. Am ales să expunem fotografiile de atunci, pentru a comemora cei 60 de ani scurși de la momentul filmării.
Remus Țiplea pe de altă parte, surpinde Oașul în perioada ei de maximă schimbare, când tranziția de la tradițional la modern se face într-un mod accelerat. Însă el „documentează” nunțile contemporane exact așa cum sunt. Umblă de la o nuntă la alta, de foarte mulți ani deja și, fotografiază fiecare aspect din ceremonia și ritualul acestui important obicei, fără să caute doar tradiționalul sau senzaționalul, ci efectiv, realizând o muncă de documentare a întregului fenomen.
Expoziția este compusă din opt serii, fiecare unică în felul ei. Aspecte precum împletitul și găteala miresei, alaiul de nuntă, „luptele rituale” pentru mireasă, nuntașii, ceterașii, stegarul sau socăcitul apar surpirnse în fotografii „grăitoare”, de o deosebită valoare, atât artistică, cât și documnetară. În alte ipostaze, apar elemente ritualice precum „danțul” miresei și al colacilor, întrecerea pentru colacul miresei, roata miresei – obiceiuri arhaice păstrate vii în cutuma oșenilor.
Vizitatorul dacă alege să ne calce pragul, poate să surpindă vizual transformările și schimbările, dar și tradițiile care s-au păstrat chiar și astăzi în nunțile din Țara Oașului.
