Şcoala de vară de tulnice, a cincea ediţie, se desfăşoară la baza arheologică Carei-Bobald. Muzeul Judeţean Satu Mare sprijină această acţiune prin care sunt transmise tinerei generaţii elemente care ţin de specificul identitar românesc.
Lucrat exclusiv în lemn, sub formă uşor conică, tulnicul e un instrument muzical asemănător buciumului, folosit şi în Carpații Orientali, însă numai în Apuseni sub această denumire.
Tulnicul a apărut ca necesitate, fiind folosit în diverse împrejurări ca mijloc de comunicare între locuitorii satelor aflate la distanţă. Sunetul tulnicelor purta mesaje de necaz sau bucurie între păstorii plecaţi cu turme la păscut, chemări la şezători, dar şi semnale pentru atenţionarea diverselor primejdii.
Ornamentaţia pirogravată surprinde vechi simboluri cu rezonanţe magice. Este simbolul Ţării Moţilor, în notele sunetului său grav împletindu-se frumuseţea tainică a meleagurilor ardelene, onestitatea şi curajul locuitorilor, desfătarea obiceiurilor şi tradiţiilor, măiestria meşteşugurilor şi portului popular, istoria zbuciumată şi demnitatea faptelor de legendă.
De remarcat este că instrumente cu forme și funcțiuni aproape identice se mai regăsesc în doar câteva locuri pe Pământ.
În Europa, mai pot fi întâlnite în Alpi (cu numele de alpenhorn) și în Bucovina (cu numele de „bucium”).
