Anul acesta se împlinesc trei decenii de la primele cercetări arheologice din situl neolitic de la Tășnad, realizate de regretatul Neța Iercoșan, muzeograf la Muzeul Municipal Carei. Toate descoperirile se concentrează în zona ștrandului termal unde, datorită numeroaselor lucrări edilitare prilejuite de dezvoltarea stațiunii termale, au fost efectuate săpături arheologice de salvare de mare amploare începând cu anul 2001.
Cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul Tășnadului datează din neoliticul timpuriu, între 5300-5000 ani înainte de Hristos, așadar cu peste 7000 de ani în urmă.
Locuirea continuă însă, cu întreruperi, în neoliticul mijlociu, epoca cuprului, epoca târzie a bronzului, epoca romană și cea medievală timpurie. Faima internațională a sitului arheologic de la Tășnad se datorează însă așezării din neoliticul timpuriu, când, pe la 5300 î.Hr., populații cunoscute sub numele convențional de cultura Starcevo-Criș, aduc în nord-vestul României de azi: cultivarea plantelor, creșterea animalelor, ceramica, piatra șlefuită, locuințele solide și trainice, așezările sedentare.
Importantele descoperiri din neoliticul timpuriu făcute de-a lungul anilor în urma săpăturilor de salvare au determinat o echipă de la Universitatea din Londra, Marea Britanie, coordonată de profesoara Ulrike Sommer, să demareze noi cercetări aprofundate în sit începând cu anul 2012. Cele opt campanii de săpături comune româno-britanice (2012-2019) au dus la noi descoperiri extrem de interesante pentru înțelegerea vieții primilor agricultori din zonă.
