La câțiva kilometri de soseaua care duce spre Beltiug, serpuieste un drum peste hotarele Codrului. Se oprește departe în zare, de lumea tumultuoasa, plină de griji și probleme. Aici e liniște. E departe de tot ce da peste cap lumea cenusie de dincolo de zarile Codrului.
Suntem în Bolda, un loc liniștit, care număra doar câteva suflete. Ca în orice sat, locul cel mai vizibil este lacasul de cult. Este o bisericuta mica, din lemn, dramuita înca în secolul al XVIII-lea și poarta hramul „Adormirii Maicii Domnului”. Însă, nu a fost ridicată în acel loc unde se afla azi. Biserica a fost adusă în Bolda din satul vecin, Socond, în veacul al XIX-lea. De altfel, mutarea bisericilor din lemn a fost o practica des întâlnită în vremurile de demult, iar pentru a inlesni acest lucru s-au folosit, cel mai adesea boii. Așa s-a intamplat și în cazul bisericutei din Bolda. Dar sa nu merge atât de departe în timp, sa lasam istoria lacasului pentru finalul acestui mini-reportaj.
Important este ca, deși Bolda număra doar câteva suflete, oamenii locului nu și-au lăsat biserica în paragina. Au strâns mana de la mana și câțiva oameni cu suflet mare s-au gândit sa infrumuseteze acest loc sfant lăsat de Dumnezeu în mijlocul Codrului. Nu a trecut vara fără ca bisericuta din Bolda să fie „imbracata” în straie noi și sa își aștepte mandra hramul … Adormirea Maicii Domnului. Au fost doar o mana de oameni care au pus umarul sa reinfrumuseteze vechiu lacas din lemn. Exemplul acestora ar trebui urmat de mulți alții și de multe alte comunități și din alte judete, și sa nu lasam ca ceea ce au dramuit inaintasii noștri cu sudoarea fruntii lor sa rămână în paragina.
Și acum va indrumam sa citiți câteva rânduri despre frumoasa bisericuta din Bolda, așa cum se prezinta ea, în splendoarea sa arhitecturala, ce ne vorbește despre maiestria celor care au trăit cu veacuri înaintea noastra pe aceste meleaguri.
Prispa lacasului are patru stâlpi de susținere, iar de aici se urcă în cafas și la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, se află coiful cu baza octogonală. De-o parte și de alta a turnului se află două turnulețe mici pe marginile bisericii, spre Soare-apune. Turnul și acoperișul sunt învelite cu șindrilă, iar pereții dramuiti din bârne orizontale.
Cele patru ferestre ale bisericii sunt plasate două în naos și două în absida altarului. Pictura iconostasului, bine păstrată, este executată în manieră bizantină tradițională, datând din secolul al XVIII-lea. Ușile împărătești, mai noi, ni-i înfățișează pe arhanghelii Mihail și Gavril, sărbătoarea acestora fiind, probabil, fostul hram al bisericii.
